În perioada 12-14 octombrie 2023 Institutul de Studii Politice și Capital Social (ISPCS) a desfășurat trei interviuri de tip focus grup în regiunea Cernăuți (Ucraina), județul Suceava (România) și în regiunea capitalei Bruxelles (Belgia) cu scopul de a identifica necesitățile, așteptările, problemele și planurile de viață ale tinerei generații de români din Ucraina după declanșarea invaziei la scară largă a Rusiei împotriva statului ucrainean. Studiul a fost finanțat de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni.
Interviul de tip focus grup desfășurat în regiunea Cernăuți
14 octombrie 2023 (14:00-15:30)
Au participat 6 persoane cu vârsta cuprinsă între 18 și 35 de ani, 2 bărbați și 4 femei, 2 din zona urbană și 4 din zona rurală, reprezentând diferite grupuri sociale (căsătoriți, celibatari, cu copii sau fără, studenți, absolvenți de liceu, profesori, meseriași, membri ai societăților pentru cultura română ș.a.). Toate persoanele locuiesc în regiunea Cernăuți (Ucraina) și nu au părăsit statul ucrainean după declanșarea invaziei la scară largă de către Rusia.
Transcrierea rezumativă a discuțiilor la focus grupul nr. 1 din regiunea Cernăuți
SECȚIUNEA NR. 1
„SECURITATE ȘI ÎNCREDERE”
Vă simțiți în siguranță în momentul de față? S-a schimbat sau nu după declanșarea invaziei la scară largă a Rusiei asupra Ucrainei sentimentul de siguranță?
- „Este o perioadă dificilă. Avem de a face cu niște stări de neliniște, stres și griji foarte multe. S-a schimbat mult tot ceea ce consideram noi siguranță cândva și ce considerăm acum. Sunt două lucruri diferite. Mulți copii au rămas fără părinți, sunt crescuți de bunei sau doar de unul dintre părinți. Lucrez la școală și o fetiță s-a apropiat de mine și m-a rugat să o îmbrățișez pentru că mama nu îi este acasă de mai mult timp. Doar de la o sirenă auzită, mult timp nu reușeam să-i liniștesc pe copii”.
- „Liniște nu mai există. Viața ce a fost nu cred că va mai fi”.
- „Suntem afectați psihologic în primul rând. Oricând poate să apară o rachetă, nu există un loc sigur chiar și foarte departe de front. Ne aflăm într-o tulburare cu care începem să ne obișnuim, dar nu e deloc ușor”.
- „Mult mai afectați sunt persoanele strămutate care au ajuns la noi, în Cernăuți. Comparativ cu ei, noi suntem bine. Totuși, mult mă gândesc la cum vom continua să trăim și cum să ne găsim starea de liniște”.
- „În legătură cu războiul, viața s-a schimbat mult. Este foarte greu să găsești un loc de muncă, sărăcia este peste tot”.
- „Majoritatea bărbaților se simt în pericol în legătură cu mobilizarea. Chiar și cei care nu au împlinit 18 ani sunt supărați, nu văd un viitor. Mulți se gândesc să părăsească mai repede țara”.
Cine este vinovat de izbucnirea conflictului armat din Ucraina?
- „Deseori mă întreb cine este vinovat. La începutul războiului dădeam vina pe Rusia și pe Putin. Chiar îi uram. Acum, sunt supărată pe corupție și pe transformarea războiului într-un câștig de bani din ambele părți”.
- „Conducerea Rusiei a început războiul. Nu în ultimul rând, trebuie să recunoaștem că nu s-a lucrat la nivel diplomatic. Nu s-a discutat cum trebuie. Deci, Rusia este vinovată, dar și persoanele care nu au depus efortul necesar să facă războiul imposibil, mă refer în cazul dat la Ucraina”.
- „Rusia este marele vinovat, iar Ucraina nu a știut cum să o oprească. E un război mai vechi, început încă în anul 2014”.
De ce ați decis să rămâneți acasă?
- „Din cauza părinților. Ei sunt în vârstă și nu am putut să-i las. Ei nu sunt la fel de mobili ca noi, tinerii. Ei nu pot așa ca noi. Am fost nevoită să rămân. Speram că vom rezista economic. Speranța m-a ținut. Cred în victoria Ucrainei pentru că vreau să rămân aici. Să-mi construiesc o casă, să lucrez aici, unde au fost părinții și bunei mei”.
- „Fiica mea greu se adaptează la schimbări. Mă gândeam și la părinți. Au fost mai multe motive personale. Satele sunt cam pustii. Mulți tineri au plecat. Cumva speram că războiul se va termina repede și că totul va fi bine”.
- „Am rămas din cauza familiei. Părinții categoric nu erau de acord să părăsească țara. Am rămas și eu cu ei”.
- „La început nu mă gândeam la părăsirea țării. Acum, chiar dacă mă mai gândesc, nu pot, pentru că părăsirea țării de către bărbați este interzisă în perioada războiului”.
- „Sunt bărbat și era clar că nu o să-mi permită la vamă. De aceea, am rămas aici”.
Care sunt cele mai mari probleme cu care vă confruntați în momentul de față? Ce vă deranjează cel mai mult? De ce vă este frică?
- „Problema economică este cea mai arzătoare. Mai este și cea psihologică – stres mult și nesiguranță”.
- „Am văzut cum unii bărbați erau răpiți chiar în fața blocului în care locuiesc. Nu sunt de acord cu aceste metode. Dacă nu vedeam, nu credeam. Militarii alergau după bărbați chiar prin centrul orașului. Unii bărbați nu ies din casă de câteva luni. Ca om empatic, ca doamnă, pentru mine este o problemă să văd așa ceva”.
- „Salariul este mic. Ne gândim tot mai mult la ideea plecării”.
- „Sărăcia este din ce în ce mai vizibilă, dar dacă ești bărbat te poți angaja doar cu permisiunea comisariatului militar. Dacă vrei să te însori, să schimbi locul de trai, să te înscrii la universitate sau să te angajezi, trebuie să treci pe la ei”.
- „Sunt student și nu mă ating militarii, dar mă gândesc ce va fi după”.
Aveți încredere în vecini, în oamenii din jur, acolo unde vă aflați?
- „Am încredere doar în imaginile ce îmi arată camerele de supraveghere”.
- „Eu am lăsat deja cheile de la apartament unui vecin. Trebuie cineva să aibă grijă de pisici. Ce-i drept, am încredere într-o familie pe care o cunosc de mai mulți ani. Ei nu au plecat din Cernăuți. Ceilalți vecini sunt persoane strămutate intern și suntem precauți, nu interacționăm mult cu ei”.
- „Am încredere în Dumnezeu și în rude. Atât”.
SECȚIUNEA NR. 2
„RĂZBOIUL”
Cum v-ați dori să se încheie războiul din Ucraina?
- „Cât mai repede. Să nu sufere copiii. Bărbații să revină acasă. Să fie cum a fost”.
- „Nu contează cum, contează să fie cât mai repede”.
- „Vreau pace”.
- „E important să se încheie odată, modul nu prea mă interesează”.
Considerați că acolo unde vă aflați aveți acces deplin la informații (știri) despre situația reală din Ucraina, inclusiv despre război?
- „Nu știm nimic. Informațiile sunt controlate de guvern. Nu cred că noi știm adevărul, nici măcar numărul morților nu îl cunoaștem”.
- „Într-un război adevărul este o problemă și informația la fel. Ceea ce vedem la televizor este o informație oficială”.
- „Cine a aruncat televizorul din casă știe mai multe decât cel care urmărește emisiunile de acolo”.
- „Cunosc oameni pro-Kiev și anti-Kiev, nu cunosc un grup social de mijloc. Este propagandă din ambele părți”.
- „Avem informații, dar nu ne ajută la nimic. Nu avem încredere în sursele ucrainene și nici în cele rusești”.
Dacă mâine se termină războiul: veți locui în Ucraina sau într-un alt stat?
- „Rămân în Ucraina. Îl voi aduce pe soțul din UE și vom construi o viață frumoasă la noi acasă. Sper să fie chiar mâine”.
- „Vreau să locuiesc în casa părintească. Dacă am trecut prin război aici, tot aici voi locui în continuare”.
- „Am stat închis în țară ca bărbat. Dacă nu va mai fi război mi-aș dori să văd un pic lumea, iar apoi să îmi creez o familie în regiunea Cernăuți”.
- „Dacă mâine se termină războiul, atunci voi alege să locuiesc în Ucraina, iar dacă războiul va dura mai mulți ani, atunci este posibil să mă răzgândesc”.
- „Aici avem familie, aici vom rămâne”.
În ce măsuri țineți legătura cu alți români din zona în care vă aflați?
- „De la începutul acestui război eu mai mult interacționez cu românii din nordul Bucovinei decât până atunci. Am făcut multe lucruri în comun. Parcă ne-am apropiat mai mult. Dar, mulți au plecat și ne lipsesc. Mulți români de a-i noștri nu mai sunt aici, tare avem nevoie de ei”.
- „În comuna noastră am deschis un centru de asistență psihologică și ajutăm românii noștri, interacționăm cu ei”.
- „În ciuda războiului, interacționăm mai mult. Parcă și evenimentele comunității noastre sunt mai interesante sau mai așteptate ca odinioară”.
- „La noi, în nordul Basarabiei, tinerii sunt prietenoși și suntem câțiva care ținem mult la identitatea noastră etnică”.
SECȚIUNEA NR. 3
„PROIECȚIA VIITORULUI PRIN PRISMA IDENTITĂȚII”
Cine sunteți? Care este identitatea voastră?
- „În primul rând suntem copii, deveniți pe neașteptate adulți. În cel de al doilea rând, suntem români din Ucraina”.
- „Sunt etnică româncă din regiunea Cernăuți și sper să rămân un om liber”.
- „Sunt român din Ucraina care învață la două facultăți”.
- „Sunt român pe de o parte, însă și ucrainean din punct de vedere al documentelor”.
În ce limbă vorbiți acasă cu copiii? În ce limbă învață acum aceștia la școală/grădiniță? În ce limbă ați vrea să învețe copiii Dv. peste 10 ani?
- „Am o fetiță cu care vorbesc în limba română. Ea învață la o școală românească din sat. Dacă un copil nu va cunoaște limba maternă, nu se va putea dezvolta”.
- „Am crescut într-o familie în care se vorbea doar în limba română, dar știu și familii de români care vorbesc cu copii lor în ucraineană. Pentru că am fost educată așa, și copiilor mei le voi da o astfel de educație. Aș mai vrea ca copiii mei să aibă acces la învățământ în limba română și să nu existe bariere legislative, așa ca cele de acum. În baza limbii materne am învățat și ucraineana, așa le doresc și viitorilor mei copii”.
- „Sper că atunci când voi avea familie și copii, să-i ofer o educație în limba română. Desigur, îmi doresc să știe și ucraineana. Pe primul loc – limba maternă și apoi celelalte”.
Ce necesități culturale aveți (ziare românești, filme, teatru, cărți, muzică)?
- „Nu avem teatru românesc la Cernăuți, nici cei de la Botoșani nu mai vin la noi. Desigur, avem nevoie de mai multă presă românească”.
- „Avem nevoie și de ziare, și de website-uri de știri, și de radio și de tv, și de muzică. Toate produsele culturale sunt puține, deci cât mai multe de acestea”.
- „Nu avem teatru și filme subtitrate sau traduse integral în limba română. Toți privesc filmele traduse în ucraineană sau în rusă”.
- „Mai multe canale de interacțiune cu tinerii în limba română pe rețele”.
De ce depinde revenirea / rămânerea acasă, în Ucraina?
- „Totul depinde de durata războiului. Cu zi ce trece, mă gândesc tot mai mult la plecare dacă nu va fi pace. Viața trece, iar noi trebuie să o trăim. Avem o singură viață”.
- „În cazul meu, mă ține familia și imposibilitatea părăsirii țării de către bărbați”.
Ce așteptări aveți de la Ucraina? Ce ar trebui să facă Kievul pentru voi
- „Aș dori să ne ofere mai multe drepturi, să fim liberi. Aș vrea să găsească o metodă de a termina războiul”.
- „Kievul trebuie să ne recunoască popor băștinaș, să avem aceleași drepturi și posibilități ca ceilalți. Noi suntem aici de mii de aici, nu suntem veniți de nicăieri”.
- „Kievul trebuie să respecte propria Constituție și să combată corupția”.
Ce așteptări aveți de la România? Ce ar trebui să facă Bucureștiul pentru voi?
- „România face foarte multe pentru noi. Ne-a oferit și burse, nouă profesorilor. Le-a oferit burse și elevilor. Eu consider că Bucureștiul este mai activ acum”.
- „Bursele i-au făcut pe elevii dintr-o școală ucraineană să treacă într-o școală românească din aceeași localitate”.
- „Am avea nevoie de proiecte interesante și de anvergură”.
- „N-ar strica să intervină și să ne ajute să ne apărăm bisericile, adică să ne putem ruga în limba română”.
- „S-au făcut multe în ultimul an, dar ar mai trebui ca Bucureștiul să fie mai ferm în dialogul cu Kievul. Guvernul Român pare cumva fricos când vine vorba de românii din Ucraina”.
- „Școlile, presa, biserica trebuie apărate și ajutate de statul român”.
Analiza discuțiilor cu tinerii români din regiunea Cernăuți
Tinerii români din regiunea Cernăuți care au rămas acasă după declanșarea invaziei la scară largă a Rusiei asupra Ucrainei susțin că nu se simt în siguranță deplină acolo unde se află: „S-a schimbat mult tot ceea ce consideram noi siguranță cândva și ce considerăm acum” (Mariana). Tinerii adulți de gen masculin au menționat mobilizarea în armată ca un factor de neliniște, susținând că se află într-un stres permanent, iar persoanele declarate empatice au precizat că nu sunt de acord cu metodele de înrolare în armată: „Am văzut cum unii bărbați erau răpiți chiar în fața blocului în care locuiesc. Nu sunt de acord cu aceste metode” (Alina).
Nesiguranța este aprofundată de o serie de probleme care au apărut în această perioadă: sărăcia, stresul, neliniștea, depopularea localităților. În același timp, unii tineri nu prea înțeleg care ar putea fi viitorul lor în Ucraina dacă războiul nu se va încheia în curând.
Participanții la interviul de tip focus grup din Cernăuți consideră Rusia principalul vinovat de izbucnirea conflictului armat din Ucraina, însă acuză Kievul că nu combate eficient corupția. Mai mult, unii observă cum politicienii și oamenii de afaceri își fac averi în plin război cu Rusia. Diplomații din ambele state sunt văzuți vinovați pentru că nu au reușit să negocieze eficient pentru a nu cauza o astfel de catastrofă: „Nu s-a discutat cum trebuie. Deci, Rusia este vinovată, dar și persoanele care nu au depus efortul necesar să facă războiul imposibil” (Ion).
Majoritatea tinerilor au recunosc că anume familia (părinții, copiii sau alte rude) i-au făcut să ia decizia să rămână acasă, fiind dominați de ideea că războiul se va încheia repede. Tinerii adulți de gen masculin au precizat că nu au putut să părăsească țară pentru că au fost închise pentru ei frontierele, potrivit legii marțiale: „Sunt bărbat și era clar că nu o să-mi permită la vamă” (Vlad).
Participanții la interviul de tip focus grup nu au încredere în vecini și practic nu interacționează cu persoanele strămutate intern. Relațiile de încredere, reprezentând un element de bază al capitalului social, au loc doar în cazul rudelor, unor cunoștințe sau prieteni vechi. Datele colectate din acest interviu ne prezintă o comunitate etnică a tinerilor axată pe relații tradiționale și care nu pare una deschisă față de ceilalți în legătură cu primejdiile de securitate cauzate de război.
Modul cum se va încheia războiul din Ucraina nu este pentru tinerii români rămași acasă un lucru foarte important: „Nu contează cum, contează să fie cât mai repede” (Mariana). Atitudinea indiferentă față de modul de încheiere a războiului denotă o oboseală de război în creștere la nivelul tinerei generații de români din Ucraina, fiind observată în cazul tuturor participanților la interviu.
În același timp, reprezentanții tinerei generații de români din regiunea Cernăuți consideră că au acces la multe surse de informare despre război, însă adaugă că fluxurile de știri despre confruntările militare sunt controlate de autoritățile ucrainene: „Avem informații, dar nu ne ajută la nimic. Nu avem încredere în sursele ucrainene și nici în cele rusești” (Ion). Există o sete de informare corectă și transparentă despre situația din reală Ucraina, însă această necesitate nu poate fi satisfăcută din motivul legii marțiale și controlului asupra spațiului informațional din partea guvernului. Neîncrederea tinerilor de etnie română în informațiile oficiale ale Kievului reprezintă un semnal de îngrijorare în contextul războiului și ar trebui luat în calcul de autoritățile ucrainene.
Majoritatea participanților la interviul de tip focus grup au menționat că doresc să rămână acasă dacă mâine se va termina războiul, însă prelungirea ostilităților este văzută de toți ca o mare problemă: „Dacă mâine se termină războiul, atunci voi alege să locuiesc în Ucraina, iar dacă războiul va dura mai mulți ani, atunci este posibil să mă răzgândesc” (Alina). În ciuda legăturilor de familie, mulți dintre tineri se gândesc să părăsească Ucraina dacă războiul nu se va încheia în viitorul apropiat. Rămânerea acasă în cazul participanților la acest interviu depinde doar de durata războiului.
Participanții la interviu își asumă apartenența la identitatea etnică românească, susțin că sunt cetățeni ucraineni și în același timp etnici români. Războiul i-a făcut să colaboreze mai mult între ei, să se cunoască mai bine, fiind menționată plecarea tinerilor din Ucraina: „Parcă și evenimentele comunității noastre sunt mai interesante sau mai așteptate ca odinioară” (Ion).
Reprezentanții tinerei generații sau vorbesc cu copiii loc în limba română sau își propun să facă acest lucru peste câțiva ani, subliniind că un rol decisiv în această alegere o are educația pe care au primit-o de la părinții lor. Unii tineri au menționat problemele care au apărut în domeniul educației în limba română pe teritoriul Ucrainei, susținând că fără o bună cunoaștere a limbii materne studierea limbii de stat sa a unei limbi străine va reprezenta o problemă.
Principalele necesități ale tinerilor români din regiunea Cernăuți sunt: presa de limba română, spectacole, cărți și filme românești sau traduse în limba lor maternă. În același timp, unii tineri au menționat aspectul interactiv și modern al proiectelor culturale care ar trebuie implementate. A fost menționată necesitatea păstrării bisericilor în care serviciul divin este oficiat în limba maternă.
Persoanele intervievate au menționat că Ucraina trebuie să le ofere mai multe drepturi și libertăți, să le asigure o educație în limba ce și-o doresc ei, să termine mai repede războiul și să combată corupția la nivel înalt.
Recunoscând efectele pozitive ale unor proiecte finanțate de România pe teritoriul Ucrainei (în special, oferirea de burse elevilor și profesorilor), unii tineri își doresc o politică pro-activă a Bucureștiului în domeniul apărării drepturilor acestei comunități: „[Bucureștiul] ar trebui să fie mai ferm în dialogul cu Kievul” (Vlad).
Studiul poate fi citit AICI