Institutul de Studii Politice și Capital Social din Cernăuți anunță participarea directorului său, Marin Gherman, la dezbaterea publică cu tema „9 mai la Moscova, Kiev și Chișinău, trei fețe total diferite”, organizată în cadrul ediției a 330-a a ciclului „Dezvoltarea culturii politice în dezbateri publice”.
Evenimentul a avut loc luni, 5 mai 2025 în Sala de conferințe a Agenției IPN din Chișinău (stradela Teatrală 2/2, etajul 3), și a reunit experți din domeniul științelor politice și istoriei contemporane.
Alături de Marin Gherman, au participat:
- Pavel Moraru, doctor habilitat în istorie;
- Igor Boțan, expert permanent al proiectului.
Dezbaterea a fost moderată de Valeriu Vasilică, reprezentant al Agenției de presă IPN, și s-a desfășurat pe durata a 90 de minute. Ultimele 15 minute au fost rezervate întrebărilor adresate de jurnaliști, atât din sală, cât și online.
Evenimentul a fost transmis în direct pe site-ul www.ipn.md, pe canalul de YouTube și pagina de Facebook a Agenției IPN, precum și pe RLIVE TV și www.rlive.md.
Participarea Institutului de Studii Politice și Capital Social la această dezbatere reflectă angajamentul său constant în promovarea dialogului public și a valorilor democratice în spațiul est-european.
Comunicat IPN
În toate cele opt decenii trecute, lumea întreagă a fost martora diferitor modalități de organizare a evenimentelor legate de Ziua Victoriei, iar în ultimul timp au loc schimbări la față a însăși lumii întregi, în particular, sub influența modificării radicale a conceptelor legate de Ziua Victoriei. Cum anume se schimbă conceptele și lumea, de ce se întâmplă aceste schimbări și care sunt efectele lor, inclusiv asupra societăților din regiune – au discutat invitații dezbaterii publice „9 mai la Moscova, Kiev și Chișinău, trei fețe total diferite”, organizată de Agenția de presă IPN.
Expertul permanent al proiectului, Igor Boțan, a declarat că al Doilea Război Mondial, care a avut loc în perioada 1 septembrie 1939 – 2 septembrie 1945, a fost un conflict armat la scară globală. Acesta a implicat două coaliții militar-politice globale, devenind cel mai mare din istoria omenirii. La coaliția antihitleristă, către sfârșitul războiului, au participat 54 de state. „Denumirea „Marele Război Patriotic”, din perioada 22 iunie 1941 – 9 mai 1945, își are originea în istoriografia sovietică și este încă utilizată, în principal în Federația Rusă. În majoritatea țărilor lumii este numit „Frontul de Est”, parte a celui de-al Doilea Război Mondial”, explică expertul.
Potrivit lui, nazismul sau național-socialismul a fost ideologia și politica totalitară naționalistă, rasistă, antisemită și anticomunistă a Germaniei naziste, care au fost aplicate în timpul dictaturii lui Adolf Hitler în statul german între 1933 și 1945. „Coaliția antifascistă a unit aliații în cel de-al Doilea Război Mondial, reprezentând o asociație de state și popoare care au luptat în cel de-al Doilea Război Mondial între 1939 și 1945 împotriva coaliției puterilor Axei: Germania nazistă, Italia fascistă și Japonia militaristă”, a notat Igor Boțan.
Din septembrie 1939, din coaliția antifascistă făceau parte Polonia, Franța, Marea Britanie și dominioanele sale și se aflau în stare de război cu Germania nazistă, după agresiunea germană împotriva Poloniei. Și această alianță avea la bază acordurile anglo-poloneză din 1939 și franco-polonez din 1921.
„Un document cheie în constituirea și lărgirea Alianței l-a servit Carta Atlanticului, care este unul dintre documentele programatice ale coaliției anti-Hitler. A fost discutată și adoptată la Conferința atlantică „Riviera” de către prim-ministrul britanic W. Churchill și președintele american F.D. Roosevelt. Și a fost anunțată pe 14 august 1941. Mai târziu, pe 24 septembrie 1941, URSS și alte țări au aderat la Cartă”, a precizat expertul. În consecință, în ianuarie 1942, coaliția anti-Hitler era formată din 26 de state, iar către sfârșitul celui de-al Doilea Război erau deja 54 de state.
Pavel Moraru, doctor habilitat în istorie, conferențiar universitar, remarcă o evoluție în modul de marcare a acestui eveniment. După încheierea războiului în Europa, pe 8/9 mai 1945, la Moscova s-a organizat o paradă militară, după care a urmat pauză lungă, de 20 de ani. Respectiv, până în 1965, această paradă militară nu a fost organizată la Moscova.
„Ororile celui de-al Doilea Război Mondial au fost cumplite. Nu au fost manifestații pompoase până abia în 1965, în perioada lui Brejnev. Această victorie era un dezastru pentru Uniunea Sovietică, inclusiv sub aspect politic, ideologic. Or, URSS după al Doilea Război Mondial nu a obținut ceea ce și-a dorit din punct de vedere teritorial. Până la asta planurile conducerii de la Kremlin erau mărețe – se dorea cucerirea Europei, sovietizarea ei, dar și a lumii – obiectiv care nu a fost atins. Totodată, a fost un număr colosal de vieți pierdute – aproape 27 de milioane de oameni – circa 10% din populația URSS sau 40% din pierderile celui de-al Doilea Război Mondial. Un număr mare de orfani, văduve de război, oameni cu sechele, economie distrusă”, a menționat istoricul.
Potrivit lui, în primii ani postbelici nu exista motive de sărbătoare, apoi în 1965 a fost organizată prima paradă militară de după 1945, liderul sovietic de atunci, Leonid Brejnev, fiind o personalitate mai excentrică. Însă, în perioada sovietică a persistat componenta comemorativă, care era foarte puternică – aveau loc depuneri de flori la monumentele eroilor, erau cinstiți veteranii etc. Dar după destrămarea URSS, mai ales în ultimul deceniu, acest eveniment s-a transformat într-un carnaval costumat. În opinia sa, este o adevărată blasfemie ceea ce se întâmplă în ultimii ani, pentru că evenimentul a fost extrem de politizat.
„Noi nu putem sărbători o victorie, fiindcă cei în drept să o sărbătorească au sărbătorit în 1945. Deci, generația din 1945 a obținut victoria, însă noi să ne lăudăm cu victoria strămoșilor noștri ar fi exact cum romanii s-ar lăuda cu gâștele de la Roma. Cam așa facem noi acum și nu este corect. Repet – victoria au marcat-o cei care au fost în 1945, care au scăpat de ororile și dezastrele războiului. Ceea ce se întâmplă acum este o adevărată bătaie de joc, fiindcă evenimentul a fost politizat”, susține Pavel Moraru.
Potrivit conferențiarului universitar, actualmente conducerea de la Moscova marchează acest eveniment cu mare fast, ca fiind cea mai importantă zi în calendarul Federației Ruse. Or, nici de ziua Rusiei nu sunt organizate asemenea evenimente. În opinia sa, prin acest eveniment, Rusia încearcă să-și demonstreze forța militară. De asemenea, este o ocazie de a vedea care este gradul de loialitate a țările participante la manifestare.
Directorul Institutului de Studii Politice și Capital Social din Cernăuți, Marin Gherman, lector universitar, dr. la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava, consideră că, generațiile schimbându-se, s-a mai șters din memoria adevărată a acelor evenimente. Și încet, încet de la vărsarea de lacrimi și bocete după eroii războiului, s-a transformat treptat, mai ales în perioada lui Brejnev și mult mai târziu, într-o adevărată sărbătoare națională, de parcă s-ar dansa și s-ar cânta pe mormintele strămoșilor, din perspectiva omului sovietic.
„Și așa treptat am asistat, dar mai ales pe teritoriul Federației Ruse, la transformarea unui act de comemorare, vorbim despre niște victime într-o proiecție a viitorului – vorba unui filosof și scriitor. Rusia este un stat cu un trecut incert, pentru că s-a produs instrumentalizarea trecutului istoric pentru o proiecție a viitorului și integrarea treptată a discursului consacrat comemorării victimelor celui de-al Doilea Război Mondial într-o proiecție neoimperialistă a Federației Ruse. Este una dintre ultimele etape a așa-zisei sărbători în care ne aflăm noi în momentul de față”, explică lectorul universitar.
Potrivit lui, până aproximativ în anii 2004-2005, în tot spațiul ex-sovietic, practic, se producea o copiere în care a fost sărbătorită această zi de 9 mai, ziua Victoriei, fiind văzută prin prisma unei continuități politice. Inclusiv la Kiev, la Chișinău, la Minsk și în alte capitale ale fostelor state care făceau parte din URSS, se produceau ceremoniale foarte asemănătoare, se declarau anumite discursuri practic identice. Astfel, treptat a devenit o chestiune ritualică, care a înlocuit-o de fapt pe cea creștină fundamentată undeva în mentalul colectiv al vremii.
„Cultul eroilor și tot ce numim noi azi eroi este un construct social, de fapt inventat de cei care au rămas în viață. Nimeni dintre participanții la vreo acțiune militară nu și-a dorit să fie erou post-mortem, ci și-a dorit să fie erou în viață, iar Uniunea Sovietică a folosit acest cult al eroilor care nu mai sunt în viață pentru a proiecta viitoarele acțiuni geopolitice și pentru a le justifica. Aici vorbim atât de anii 80, atât de anii 90, cât și de anul în care ne aflăm 2025”, a conchis Marin Gherman.
Dezbaterea publică la tema „9 mai la Moscova, Kiev și Chișinău, trei fețe total diferite” este organizată în cadrul ciclului de dezbateri „Dezvoltarea culturii politice în dezbateri publice”. Agenția IPN desfășoară acest ciclu cu sprijinul Fundației germane Hanns Seidel.